Astazi mi-am rupt piciorul! Astazi nu mi-am rupt si gatul!
Neglijenta unor muncitori, neatentia mea, bad karma, ceasul rau pisica 13, nu stiu... cert este ca azi la 10,45 am ajuns cu salvarea la spitalul de urgenta cu un picior rupt (asta in loc sa fiu la casatoria unor prieteni). De ce ma simt norocoasa? Pentru ca azi am vazut-o pe doamna cu coasa cum ma astepta la capatul scarilor pe care m-am pravalit. Am alunecat pe superbele scari de marmura de la serviciu si mi-am vazut viata derulata prin fata ochilor, la relanty, in cele 5 secunde de prabusire intre etajul unu si parter... Mi-am auzit oasele facand trosc ca un vreasc dar tot ce aveam in minte era NU si capul!!! In unul dintre acele momente, care ma fac sa fiu eu si nu orice alt biped de pe pamantul asta, mi-am ferit capul de scarile ce se apropiau vertiginos. Ologi am tot vazut.. dar oameni fara creier, cantitativ nu calitativ, mai putin.
De ce povestea...? pentru ca azi a fost una dintre acele zile cand timpul se opreste in loc, cand vezi portita dintre a fi si a nu mai fi, cand iti dai seama ca un pas gresit pe scari poate sa fie ultimul act, dramatic si spectaculos, dar ultimul. Cum a murit asta? A cazut pe scari!
Mai am foarte multe de facut pe aici, multi de iubit, multi de enervat, asa ca mai stau o vreme.
De azi am si blog, pentru multele ganduri ce ar fi ramas inchise in mintea mea.
Este un exercitiu terapeutic, un demers personal, poti sa-l vezi drept egoist, egocentric sau poti sa-l vezi ca pe un fapt de viata. Iti place, zaboveste, nu iti place... e un X alb pe fond rosu in coltul din dreapta sus! Traiesc intens, pentru ca gandesc intens, mi s-au intamplat multe si diverse... poate ti s-au intamplat si tie, poate sunt banale sau extraordinare, dar ne vom ragasi in final.
Traim, iar asta e cel mai frumos dar!
